Fotoliul

Stau în fotoliu
tai gândurile
în bucăţi
şi beau ceai

Am fost mulţumit
până când acest mic poet
m-a făcut să înţeleg
dificultatea de a avea
un corp

Des hommes et des perroquets

Est-ce par hasard que
dans les cages
les perroquets
nous imitent ?
Médusé, je réalise que
même avec des ailes
tu ne pourras me dire
que tu m’aimes aussi !

Oameni şi papagali

Să fie întâmplător
că în colivii
papagalii
ne imită?
Perplex, îmi dau seama:
chiar dacă ai avea aripi
nu ai putea
să mă iubeşti şi tu!

Soldat

Sur l’oreiller je déserte
avec les yeux fuyards, hagards…
Enlisement dans les plumes
des cygnes en agonie.
Je ne pense plus, je respire
avec des intermittences, en séquences…
Je ne sais pas encore pour quoi,
mais l’abîme mou et blanc
regarde le corps inerte
du soldat de plomb…

Soldat

Pe pernă dezertez
cu ochii fugari, sumari…
Afundare în pene
de lebede în agonie.
Nu gândesc, respir,
cu intermitenţe, cu secvenţe…
Nu ştiu încă de ce,
dar abisul moale şi alb
priveşte trupul inert
al soldatului de plumb…

Les poissons meurent

flottant à la surface.

Je sens que je monte,
je monte monte…

Avec la tête en bas
le ciel sera
à mes pieds…

Les poissons meurent aussi.
En flottant…

Peştii mor

ridicându-se.

Simt că urc
urc urc…

Cu capul în jos
cerul ar fi
la picioarele mele…

Şi peştii mor.
Ridicându-se…