Când am murit în timp,
am privit printre umbre
şi nu era nimeni.
Sunt îndrăgostit
de abisenţa ta
tangentă singurismului.
Nu te întoarce :
caut complementul...
Nu trebuie aşteptat
vidul prezenţei ;
orice aşteptare
e o privire în urmă…
Sunt diform fără tine.
Dar cine mă cheamă
cu vocea tăcerii
la petrecerea bătrânelor fete
moarte?
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
Aucun commentaire:
Enregistrer un commentaire