La marginea singurătăţii
Se găsesc cele mai preţioase
Întâlniri
Cu lumina, cu amintirile
Cuvintele nespuse şi razele abscunse
Se găsesc
În crepusculul singurătăţii
De care îmi sprijin
Fragilitatatea fiinţei
Oare teama de vid
Sau vidul în sine
Mă menţine
În echilibru ?
V.Z.
Inscription à :
Publier les commentaires (Atom)
Filosofică întrebarea din finalul poemului. Şi eu m-am întrebat de atâtea ori, ce anume mă menţine în echilibru, iar răspunsul este unul simplu şi banal, invocat de orişicine: speranţa, şi nu vidul sufletesc...
RépondreSupprimerÎn cazul Dv., un răspuns plauzibil ar fi - lirica :)
S.E.